Casti SkullCandy
H2O - Apa pentru sport extrem
H2O Events SUPPORTED riders WebCam Magazin Galerie foto Muzica Links Download
Home Muzica LIVELAND FEST
Cauta: Cauta in site
Snowboard Ski Kitesurf Wakeboard Windsurf Skateboard Moto MTB/BMX Role Alte sporturi
H2O Forum - Community
Newsletter :
Dezaboneaza-te
Username :
Password :
Inregistreaza-te
Magazin Snowbord, Colectia Forum, Special Blend
Miercuri, 23 iunie 2010

LIVELAND FEST

0 comentarii | adauga un comentariu

In ciuda vremii improbabile publicul indie s-a regrupat Joi seara la Arenele Romane pentru prima zi a festivalului LIVELAND 2010. Pentru cei care nu vor ajunge la nici un festival european in vara asta, evenimentul a fost cea mai buna oportunitate de a vedea trupe live la noi acasa. Locatia e perfecta pentru intalniri oculte; ganditi-va ca numai pentru a ajunge acolo trebuie sa mergi pe strada Cutitul de Argint, sa lasi cimitirul in stanga si sa faci dreapta pe scurtatura, prin padure. Come o­n, cate locuri se pot lauda cu o adresa asa de interesanta?

Dar sa ramanem la subiect.

Day #1 - pentru cine n-a fost acolo sau a fost dar a baut prea multa socata. Seara a fost deschisa de Robin & The Backstabbers, care au aparut in tricouri de metalisti pusi pe rele. Haterii zic ca a fost vorba de un statement, ca sa nu-i mai confunde domle lumea cu tudoreii de la Vama Veche. Dincolo de asta a fost o prestatie plina de energie de la o trupa de imblanzitori de lei, care din sudoare, scrasnete si chitari mutilate reusesc sa materializeze un univers poetic si muzical extrem de coerent, creativ si imprevizibil. Trebuie sa ii vezi ca sa crezi.

Decomposer au schimbat registrul cu un playlist mult mai light. Ce se poate spune despre ei e ca seamana mai mult cu Interpol decat Interpol, ceea ce nu-i lucru putin. Ce-i drept, pe vreo doua piese mi s-a parut ca semanau si cu The Chameleons, dar numai mie. Daaar.. nu-i nimic rau in asta, referintele sunt bune. Si e o chestie asumata, iar ca sa fie clar Paul Ba.. pardon Ilias K. (cu camasa suflecata si vesta de care n-a avut Paul Banks niciodata) a cantat si Obstacle 1, de altfel singura piesa care a semanat mai putin cu Interpol decat Interpol. Altfel, o trupa prietenoasa cu o cantare corecta, au interactionat cu publicul in limba romana si cel mai important, s-au simtit foarte foarte bine, si eu o data cu ei, in ciuda carcotelilor de acum.

A treia trupa din program a fost The Amsterdamssss. O prietena mi-a spus ca e asa de trendy sa-i urasti pe The Amsterdams. True. Iata inca un motiv sa-i placi, cu alte cuvinte. Ceea ce am si facut. Trebuie spus ca au ajuns la o maturitate muzicala care ii face greu de ignorat, iar in momentul de fata mi se par a pretty exciting band pe zona indie, cam dupa toate standardele. Au cantat niste piese noi, si una peste alta ne-au introdus head first in atmosfera de festival.

Cel mai anticipat concert al serii a fost cel al trupei The Whitest Boy Alive (chestie care trebuie luata literar,da?), care nu cred sa fi dezamagit pe cineva. Haterii vor spune altceva, desigur. Dupa un road trip cu masina prin Romania, berlinezii au ajuns la fix ca sa livreze un concert minunat pe scena de la Arenele Romane. Ca-ntr-un film cu happy ending, dupa care toata lumea sa plece fericita tinandu-se de maini. Proiectul pastreaza armonia muzicala si mojo-ul marca Kings of Convenience, deloc surprinzator avand in vedere ca vocalul Erlend Øye e membru al acestei trupe. Highly enjoyable indie pop cu aroma de noapte de vara si de iarba uscata (adica FAN!) si oameni dansand in intuneric, ca la solstitiul de vara.

Robin and The Backstabbers - Paris / Dakar @ Liveland 2010



The Amsterdams - Apple




The Whitest Boy Alive - 1517 Live @ IC Berlin



Day #2 - inca o seara de balet clasic la LIVELAND FEST. S-a strans un palc cam straveziu de amatori ai genului, dar rai toti. Sa frunzarim un pic meniul muzical al serii, care a fost destul de eclectic si de consistent cat sa impace pe toata lumea.

Manusa a fost aruncata de cei de la Toulouse Lautrec, un grup de nobili de sorginte franceza, expatriati voluntar in acest burg de filistini. Si dintr-una in alta au ajuns sa faca muzica, decizie care nu poate decat sa ne bucure in retrospectiva. Ce bon chic bon genre m-am simtit pe compozitiile lor multiculturale - franco-romano-engleze, iambice si saltarete (in versiune rock alternativ, nu de camera). Circulau zvonuri cum ca au sa cante in premiera o piesa in rusa, cu subtitrari in letona, dar n-a fost sa fie. Quel dommage.. Lasand gluma la o parte Toulouse Lautrec sunt o trupa carismatica (guitaristul este un personaj absolut fabulos, un soi de Pantagruel modern) si versatila, iar concertul lor a fost cu siguranta unul dintre highlight-urile serii.

Ostilitatile au fost continuate de The Mono Jacks, o trupa in plina ascensiune, niste muzicieni excelenti ale carei cantari live sunt intotdeauna pline de intensitate. Cu Mono Jacks am intrat in cu totul alt film. Alb-negru, anii 40, Ingrid Bergman..glumesc. Trebuie sa fie combinatia dintre rock-ul armonios si ardent si vocea electrizanta a frontman-ului care atinge o coarda mai sensibila in public si creaza reverii sonore.. Right, girls ?

Si venind vorba de fete, dupa ce s-a varsat atata testosteron pe scena festivalului, era si timpul pentru o aparitie feminina, mai ales una atat de fermecatoare ca Laetitia Sadier (vocalul de la Stereolab). A fost cea mai placuta surpriza din festival in ceea ma priveste. Poate ca particularitatea vocii ei de sticla topita si a compozitiilor minimaliste si eratice s-ar fi potrivit mai bine intr-un cadru mai restrans, dar asta nu diminueaza farmecul prestatiei de la Liveland. Songwriting-ul (in franceza si in engleza) este extrem de personal, si m-am simtit purtata printr-un univers minunat, populat cu casteluri normande, albii de rau si furtuni de vara.

Maratonul muzical a mers mai departe cu prestatia celor de la Xiu Xiu, duo-ul californian format din Jamie Stewart si Angela Seo (care a inlocuit-o acum relativ putin timp pe Caralee McElroy). "Chouchou" a cucerit publicul bucurestean cu stilul lor liric si experimental, presarat cu percutii disonante si disparate & instrumente improbabile - cine ar fi suspectat existenta unor "Croatian bells", intr-un context muzical cel putin ? Un concert foarte hip si usor surrealist, cineva a intrebat langa mine la sfarsitul concertului « E ceva ce nu inteleg ? ». Miau miau shalom shalom, cum ar zice cei de la Xiu Xiu.

The Cinematics...niste zdragoni de scotieni galagiosi, tabaciti de vant si ploaie si cu dintii cariati de atata "ale" ? Not...Cinematics sunt indie pana in maduva oaselor, de unde incep sa fie disco-funk. Si synth pe la colturi.. Ne-au servit o portie de "Love and Terror", si de-aici parerile incep sa fie impartites. Unii au simtit love-ul, si i-au gasit "très charmants" pe bravii nostrii scotieni. Altii, si imi pare rau sa ma includ si pe mine in categoria ingrata a haterilor, au simtit terror-ul unei piese de 50 de minute, pusa pe repeat, un fel de echivalent sonor al camerei de hotel al lui Sartre, un iad monoton si repetitiv. Poate ca exagerez, alcoolul ne face nevricosi pe unii dintre noi. Nu dati cu pietre. Ce-i drept, atmosfera a fost foarte animata si la sfarsit toata lumea s-a pupat cu toata lumea, ca-n filmele lui Frank Capra.

Seara a fost incheiata apoteotic, apocaliptic si apolinic cu...Fenech-Soler, un glam trinity care a suflat o briza glossy peste Arenele Romane. Ne-am electrizat, unduit, invartit si sorbit ultimele picaturi de muzica ale unei seri foarte pline.

The Mono Jacks - Live @ Mojo



The Cinematics - Love And Terror



Day #3 - Sambata, 19 iunie, masele s-au reunit pentru a treia seara de Liveland Fest in Arenele Romane, seara care a debutat sub amenintarea unor nori ingrijorator de negri. Dar cine nu s-a lasat intimidat de perspectiva unei furtuni tropicale a fost amplu recompensat pentru temeritate, deoarece am avut parte de o ultima serie de performance-uri memorabile.

Romantic Jurgen, trupa timisoreana de electro/no wave/post industrial a efectuat ceremonialul de deschidere cu gratia unui buldozer; asperitatile sonore ce le caracterizeaza sound-ul au fost in perfecta concordanta cu vremea sumbra de afara. O atmosfera dark, incarcata de riff-uri nelinistitoare si invazive, foarte bine completata de vocalul post-punk al solistei Sandra.
Cea de-a doua trupa a serii, Mes Quins, a glamorizat atmosfera cu potpourri-ul lor exotic si jucaus de synth pop si electro-kitsch. Cu un frontman doldora de carisma in persoana lui Silviu Gherman (si nimeni nu pare s-o stie mai bine decat el), Mes Quins au oferit un performance poliglot, presarat cu seductie si auto-ironie. Germana le sade cel mai bine, parerea mea.

Si asa ajungem la the magic moment, concertul Hugo Race & The True Spirit - o experienta muzicala pe care n-as avea cum sa o uit. Un melanj intunecat de blues, punk, experimental, psychedelic, atat de dens ca uiti sa mai respiri. Ce-i drept, e cam greu si sa-ti iei ochii de pe Hugo Race, "bad seed" din crestetul nesamponat pana in varful ciocatelor colbuite. Pe langa sex appeal-ul necurat mai poseda un timbru vocal greu de descris. O sa incerc totusi : e genul de voce flambata in whisky, calcata de o motostivuitoare si apoi tarata 1000 km printr-un desert foarte, foarte arid. Parca nici o inregistrare nu-i face dreptate. Cu piese ca High o­n Love, Mistery World, Girl Called Sunset, Makes Me Mean, Hugo Race & Co au tesut o atmosfera clar-obscura si prafuita. Ce mi-a placut cel mai mult a fost ca oamenii astia faceau exact ce le placea si pareau atat de liberi; investighez posibilitatea ca tot ce ai nevoie in viata se poate reduce la o valiza mica din piele de crocodil, o pereche de cizme bune si o sticla de tequila ieftina in buzunar.

Kissogram mi-ar fi placut mai mult daca n-ar fi urmat dupa Hugo Race& The True Spirit. Electronic si ludic, concertul berlinezilor de la Kissogram a fost cat se poate de bine primit de publicul bucurestean, mai ales ca asta a fost a patra oara cand ne viziteaza si mai au si o piesa care se numeste Bucharest. Wow.

Si ca in filme, unde daca apare o arma in prima jumatate, sigur o sa se descarce in cea de-a doua, asa si norii nostri (pe care i-am insinuat discret in introducere) s-au transformat intr-o ploaie torentiala, care i-a adunat pe cei mai bravi in fata scenei pentru setul disco house al celor de la Kleerup. Un final orgiastic pentru Liveland Festival, numai in Matrix 2 s-a mai vazut asa ceva.

Cam aceasta a fost povestea LIVELAND FEST, care va mai rasuna pentru ceva timp in mintile celor ce-au fost prezenti.

Maria

Romantic Jurgen - Revenge Of Human Robots, Live @ Fabrica




Hugo Race and the True Spirit: LSD is Dead



Autor : Maria

Mai multa muzica...
Inapoi pe prima pagina...

Adauga Comentariu

Nume* Email: Comentariu*
Campurile marcate cu * sunt obligatorii.
The Amsterdams
The Amsterdams
The Whitest Boy Alive
The Whitest Boy Alive
The Whitest Boy Alive
The Whitest Boy Alive
The Whitest Boy Alive
The Whitest Boy Alive
Mareste poza
Ultimele articole
 
Termeni de utilizare :: Despre Noi :: Recomanda site :: Contact :: Paja H2O
Created by rePubliK
copyright © 2012 H2O.  Toate drepturile rezervate